Sursa imaginilor si a textului este Viata Libera Galati
În aceste zile urma să fie inaugurat, cu
recunoştinţă, „Monumentul apărătorilor oraşului Galaţi 7 – 9 ianuarie
1918”, însă proiectul Consiliului Judeţului, derulat prin Muzeul de
Istorie, aprobat şi de Ministerul Culturii, aşteaptă încă avizul
Primăriei. Pentru că zona Stirex de pe str. Brăilei, unde a fost şi unde
ar urma să fie refăcut monumentul în memoria eroismului gălăţean,
distrus în anii comunismului, face parte dintr-un Plan de Urbanism
Zonal, care cuprinde şi îndreptarea unei părţi din strada Traian, şi
planul nu este gata, şi monumentul aşteaptă, am aflat de la directorul
Muzeului de Istorie, prof. Cristian Căldăraru. Deşi avizul Ministerului,
care părea să fie mai dificil de obţinut, a fost primit încă din iulie,
nu a fost posibilă marcarea evenimentului prin inaugurarea monumentului
în aceste zile, aşa cum sperau iniţiatorii proiectului în valoare de
aproape 450.000 lei, preşedintele CJ Nicolae Bacalbaşa şi consilierul
judeţean Florinel Petru Gasparotti.
„Oraşul roşu”? Da, de sângele eroilor!
Despre bătălia sângeroasă din iarna lui
1918 din Valea Ţiglinei, unde, ca şi la Mărăşeşti, s-a spus „Pe aici nu
se trece!”, se ştie încă nemeritat de puţin! Luptele din 7 – 9 ianuarie
1018, când o mână de soldaţi, marinari, pompieri, poliţişti şi civili,
500 de oameni, au făcut să se predea o armată rusească de 12.000 de
oameni (o luptă de unul la 24!), celebrul Corp Siberian rus, au făcut
din Galaţi ultima barieră în calea unui cotropitor foarte bine înarmat.
Răzvrătiţi, pe fondul declanşării revoluţiei roşii bolşevice, ruşii
intenţionau să prade şi să ardă oraşul, să ucidă şi să devasteze, aşa
cum făcuseră în Basarabia. Şi poate că Europa ar fi fost contaminată de
bolşevism în mai mare măsură (deja, în Ungaria bolşevicii luaseră
puterea!), dacă n-ar fi spus „Nu!” gălăţenii.
Un an şi jumătate de asediu, comparat cu
cel al Stalingradului, bombardamentele lungi, mai violente decât pe
front, foamea, frigul şi bolile indurate, sângeroasa Bătălie a
Galaţiului din 1918, cu soarta hotărâtă printr-un cumplit atac la
baionetă, a făcut ca după război două mari state să ne recunoască
eroismul, acordând oraşului două înalte medalii. Astfel, pe 25 mai 1921,
generalul Pietro Badoglio, şeful Marelui Stat Major al Armatei
Italiene, a venit personal la Galaţi ca să acorde acestui oraş, pentru
jertfe şi eroism, Crucea de Război a Italiei! Marele fotograf Makşay a
surprins evenimentul, fotografiile fiind păstrate la Muzeul gălăţean de
Istorie (imaginea 1, din galeria foto).
Pe 21 octombrie 1922, şi generalul Henri
Mathias Berthelot, fostul şef al Misiunii Franceze în România, care a
coordonat rezistenţa noastră în război pe cel mai lung front din Europa,
oferea gălăţenilor, din partea Franţei, înalta decoraţie Croix de la
Guerre. Această Cruce de Război franceză (imaginea 2, din galeria foto)
nu s-a acordat decât Galaţiului, Iaşului, devenit capitală a unei
Românii mici înţesate de refugiaţi, şi oraşului Giurgiu, locul unde s-a
semnat cu sânge ultima pagină a războiului. Şi să nu uităm că gălăţenii,
mulţi înrolaţi în Regimentul 11 Siret, au scăldat în sânge şi câmpurile
de luptă de la Mărăşti, Mărăşeşti sau Oituz, iar generalul Eremia
Grigorescu a fost gălăţean.
Generalii Berthelot şi Badoglio, la Galaţi!
Numele Berthelot, care fusese dat
interbelic şi actualei străzi Bălcescu, a fost acordat recent Pieţei din
Micro 40. Despre generalul Italian Pietro Badoglio, prim duce de Addis
Abeba, prim marchiz de Sabotino, ştim că a ajuns vicerege şi apoi
guvernator al Etiopiei, prim-ministru al Italiei, se ştiu bune şi rele.
În ciuda unei opoziţii iniţiale, el a aderat fascismului lui Mussolini. A
fost acuzat chiar de crime de război după ce, în 1935, a dus în Libia
un război chimic (a folosit „gazul muştar” – iperita, utilizată întâi de
nemţi în Primul Război Mondial şi interzis de Convenţia de la Haga).
Veţi mai afla Despre Bătălia Galaţiului şi bătălia lui Fernic cu guvernanţii
Vom continua şi în numerele viitoare ale
"Vieţii libere" micul nostru serial despre Bătălia Galaţilor cu câteva
amănunte măcar despre eroismul românilor la 1918, dar şi despre uriaşul
scandal legat de industria de război gălăţeană, cu acuzaţii grave aduse
guvernanţilor de senatorul Gheorghe Fernic, patronul Şantierului Naval.Sursa imaginilor si a textului este Viata Libera Galati
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu